M-am încurcat întrucâtva în iţele acestui roman (care nu-i un roman ca celelalte, vă spun clar!), dar, e tot ce-am recuperat în două săptămâni de spitalizare la Ana Aslan.
Nu vreau să vă înşel aşteptarea...
Dar azi am avut bucuria s-o văd pe Luminiţa în zarea de la capătul tunelului cu noua mea carte în mână.
Chit că personajele feminine la mine se numesc Maria, îi fac eu loc şi Luminiţei pe undeva, în ediţia doua!
Cum ziceam starea mea s-a îmbunătăţit simţitor. Atent la scris, mă uitam pe fereastră şi de sub pânzele catamaranului unui nor, ca nişte guşteri zglobii închipuiţi/închipuite, ieşeau înlănţuiţi/înlănţuite literele titlului romanului meu, să-şi etaleze deschis la soare epiderma.
FERMA DE GUŞTERI, cu litere mari şi verzi de tipar.
Am deja titlul. E ca şi când romanul s-a scris şi a ajuns la librar.
Mesajul autorului