Mitul felinelor

Mitul felin in literatura universala este o lucrare in care s-a incercat sintetizarea intr-o forma accesibila, insa fara a fi superficiala, a unei cantitati impresionante de material, material gasit atat in publicistica romana cat si cea straina. Subiectul lucrarii a fost o alegere subiectiva, fiind aproapiat de sufletul autoarei. Fiecare capitol in parte trateaza un aspect al temei dezvaluite in titlu, respectand in acelasi timp o linie cronologica, acest lucru facilitand in mod semnificativ intelegerea si asimilarea informatiei. Insa intreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare intre planul real si cel fantastic, fabulos, intre documente oficiale (precum cronicile) si marturiile oferite de superstitiile populare. In primul capitol observam tara de origine a pisicii, Egiptul, si modul in care aceasta era tratata ca o zeitate cu atributii contradictorii (uneori benefice, alteori sinistre). Desi exportul lor a fost interzis de catre egipteni din motive religioase, acest lucru nu a impiedicat raspandirea lor in toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea si diversele legende legate de nasterea pisicii la diferite popoare. Al doilea capitol trateaza in detaliu o trasatura principala a mitului felin si anume aspectul sau, parca implicit, feminin. Feminitatea, tandretea, instinctele materne, capriciile, viclenia, eleganta, independenta sunt doar cateva dintre calitatile comune ale femeii si pisicii, calitati infatisate de nenumarati scriitori si artisti din toate timpurile si culturile.

Capitolul al treilea ne infatiseaza eternele conflicte dintre pisici si caini (luptandu-se pentru increderea si afectiunea omului), dintre pisici si soareci (o „lupta” milenara intre Bine si Rau, unde binele, reprezentat de pisica, nu isi poate pastra mereu puritatea). Aceste „lupte” au avut ca rezultat obsesia multor popoare pentru pisici. Dar cu toate acestea, pisicile au fost si vor ramane fiinte independente, niciodata acceptand un „stapan”. Nu sunt putini scriitoriii care in operele lor au infatisat pisicile asemenea unor oameni, capabile de absolut orice: a scrie, a citi, a canta, a juca teatru ba chiar si a vorbi. Ele au si unele dintre calitatile omului (compasiune, abilitatea de a iubi) dar si cateva dintre defectele acestuia (egoism, violenta, indiferenta). De asemenea li se atribuie puteri supranaturale cum ar fi clarviziunea.