Cum aduci la viata o sala de clasa, ca si cum ar fi o lucrare de arta?
Azi ne aflăm în același impas pedagogic – nevoia continuă a curriculumurilor, a suporturilor de curs și a planurilor de lecție care să legitimeze și să valideze educația, deși ele sunt doar niște acte normative și o formă birocratică de a preda, ce ne transformă și transformă o mare parte a profesorilor în funcționarii unor materii. E performarea unei educații a cărei merite vin doar din partea unor note, calificative, medalii olimpice și teste standardizate, căci altfel majoritatea societății o considerăm inadecvată și în derivă.
Acest dosar Arta dedicat educației, apare datorită invitației adresate de Marina Oprea, alături de Gabriela Mateescu, și cuprinde majoritatea dilemelor cu care ne-am confruntat pe tot parcursul nostru de artiști pedagogi: de la necesitatea unor certitudini care să dea sens eforturilor noastre, la nevoia raportării la niște cadre teoretice actuale; de la cunoașterea contextului istoric, la înțelegerea celui contemporan; de la idea de spații educaționale la idea de spații de învățare sigure și incluzive; de la blocajul în narativa de ateliere „alternative” și „non-formale”, la programul de lungă durată; de la frica față de o educație suspendată între „edutainement” și „pedagogical aesthetics”, la speranța că arta încă are capacitatea de a inventa „coordonate mutante” și de a genera „calități ale ființei fără precedent”
Laura Borotea & Gabriel Boldiș (Minitremu)