Colecția de povestiri din volumul „Convorbiri telefonice“ e expresia unui autor original, intens și receptiv la realitate (și, implicit, la istorie). Textele conțin o doză majoră de autenticitate, care creează impresia unor experiențe personale ale autorului, scrise „la rece“, însă, paradoxal, într-o manieră aproape incandescentă. Deși sunt texte de factură realistă, nu par prozaice tocmai fiindcă autorul, în consonanță cu Cortàzar, reușește să recupereze insolitul din banal și să îl învestească cu particularități memorabile. Deși primul capitol dă titlul volumului, convorbirile telefonice sunt omniprezente, interacțiunea prin fir regăsindu-se aproape în fiecare povestire în parte. Bolano creează un univers populat de ființe avide de comunicare, de împlinire personală și de comuniune cu alteritatea, care întâmpină dificultăți sau își ratează scopul datorită incompatibilității sau a unui hazard la care au contribuit în mod conștient. „Convorbiri telefonice“ e o carte despre noi, chiar dacă acum comunicăm mai mult în spațiu virtual. Suntem la fel de alienați, chiar dacă ne vedem chipurile pe webcam, fiindcă nu ne atingem și nu ne putem percepe pe deplin lacrimile sau zâmbetele, deși le vedem la o rezoluție mare sau chiar HD.
Personajele lui Roberto Bolano din "Convorbiri telefonice" au aparent trasaturi contradictorii. Pe de o parte sunt personaje periferice, marginase, sarace, care se afla la pragul de jos al societatii, care apartin unei generatii ratate. Pe de alta parte, fiecare din ele are ceva special, o sclipire, o calitate sau o dorinta, care-i motiveaza si incurajeaza sa-si depaseasca conditia si sa realizeze ceva maret si notabil. Personajele au speranta, iar aspiratiile lor sunt singura cale prin care pot sa-si depaseasca statutul social si existential.
Scriitorul chilian Roberto Bolano nu este tocmai printre cei mai in voga scriitori sud-americani, unde monopolul este detinut de Garcia Marquez, Borges si Llosa. Insa Bolano este unul dintre cei mai eclectici scriitori sud-americani si prin aceasta, accesibil unor lecturi mult mai largi decat realismul magic ce a definit scriitura latino-americana in ultima jumatate de veac. Cu influente ce se trag din Kafka, Cehov, Borges si Raymond Carver, Convorbiri telefonice nu este numai un volum de povestiri, ci un volum al transformarilor. Impartit in 3 parti, Convorbiri telefonice, Detectivii si Viata Annei Moore, volumul tine marturia abilitatii lui Bolano de a trata subiect diferite intr-un stil propriu, la marginea dintre realitatea scrierii (elemente din istoria recenta a statului Chile se regasesc in partea a doua, Detectivii, unde textul ia o turnura vadit critica la adresa rasturnarii lui Salvador Allende) si fictiunea naratiunii inchipuite (in special partea intai, Convorbiri Telefonice). Daca prima parte se ocupa de comunicarea la distanta si de incercarea de a descoperi coerenta in ciuda distantei in spatiu si in timp, a doua parte are in vedere fictiuni politiste, dar care nu sunt atat interesate de rezolvarea a ceva incarcat de mister, ci de confruntarea dintre personaj, ca subiect la naratiunii si naratiunea ca atare. In alte cuvinte, povestea este precum o achena, samanta ce nu este atasata de invelisul sau. Personajele par a incerca sa treaca prin fictiune, intr-o realitate ce le ofera in definitiv, posibilitatea existentei. Ultima parte a volumului, Viata Annei Moore, are o latura vadit confesiva, in care - daca in prima parte personajele comunicau in lipsa contactelor vizuale, iar in partea a doua comunicarea devine interiorizata, in masura in care personajele trebuiau sa descopere ceva – personajele se povestesc ca si cum ar fi ele insele fictiuni. Un volum numai bun pentru cei ce nu au citit inca Bolano, dar si recompensator pentru fanii mai vechi.