Vazut de sus

Desigur ca la un moment dat se iubeau, dar se ajungea destul de tarziu la asta, s-ar putea spune cu un fel de sfiala sau nesiguranta, desi nici unul din aceste cuvinte nu este exact. Ceea ce parea sa fie insa si mai ciudat era faptul ca pentru restul noptii nu mai imparteau acelasi pat. Fiecare se retragea intr-un loc, care nu era totdeauna acelasi, si chiar daca se intampla sa ramana intr-un spatiu mare, cum ar fi podul mansardat, isi luau cate un pat sau un divan jos, in locuri cat mai indepartate unul de altul, parand sa-si construiasca astfel fiecare un spatiu virtual, asemeni unui adapost. Iar ciudatenia mergea si mai departe. In timpul noptii, unul sau altul se scula, il cauta bajbaind pe celalalt, apoi se strangea langa el, ramaneau asa un timp ascultandu-si respiratiile si doar prelingandu-si degetele pe epidermele uscate care ar fi putut, daca acuitatea auzului le-ar fi fost mai mare, sa se auda fosnind ca niste frunze vii, apoi se desparteau, fiecare intorcandu-se in culcusul lui sau schimbandu-le intre ele.

Mihai Giugariu

Mihai Giugariu s-a nascut in anul 1929. Pubertate petrecuta la adapostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totusi lipsit de paznici si usi interzise. A facut studii universitare la Facultatea de Drept din Bucuresti. Anecdotica acelei perioade, ca si a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presarat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lasat gustul amar al refularii si domesticizarii programate, cu o recurenta a sechelelor greu convertibile. A inceput sa publice tarziu, debutand editorial in anul 1967 cu un volum de proza scurta, urmat de alte volume de proza (romane) si eseuri critice, inclusiv si aleatoriu publicistica si traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorandu-i celuilalt aproape nimic, in afara de probitate.